De ce il regretam pe Ceausescu?

Pentru ca strugurii erau mai multi si porcul mai gras

Fara a avea o varsta onorabila, fara a fi pus vreo lopata la Canalul Dunarea – Marea Neagra, fara a fi victima decretului 770 sau a Cighidului, am suficiente motive sa nu il regret pe Ceausescu.
In primul rand, de fiecare data cand ma intorc spre perioada comunista ma incearca mereu un sentiment dominat de tacere: tacerea de pe strazi, tacerea din privirea oamenilor, tacerea de la televizor si de la radio, tacerea din toate imnurile , poeziile si slava zilnica adusa celor de sus. Mai era apoi frica, chiar si atunci cand eram dusi la munci agricole sau la diverse manifestatii si ne bucuram ca scapam de scoala , era teama cu care se ascultau sub perna stirile de la Europa Libera sau se imprumuta vreo carte rara impachetata in hartie alba pentru a nu se vedea titlul, teama cu care se rosteau cuvintele si se masurau ideile.
Ratia devenise un mod de a fi, de la sfertul de unt de persoana pana la minutele de desene animate, de la jumatatea de paine pana la programul de lumina , de la felul de a ne imbraca pana la dreptul de a visa si de a ne manifesta.
Era ca si cum gura si ochii ne erau acoperiti de o imensa palma gonflabila invizibila.
Chiar si-asa, exista oameni care il regreta pe Ceausescu, iar de cele mai multe ori motivele se limiteaza la " masa", "casa", " servici", adica la un fel militaresc de existenta de la brau in jos, cu doua felii de parizer, patru pereti si-o uniforma, un desen ramas in stadiul de schita.
Cel mai curios argument l-am auzit, candva in studentie si suna cam asa "Acum nu mai am productia de struguri pe care o aveam pe vremea lui Ceasca si ai mei nu isi mai permit sa creasca atatia porci cati cresteau odata…". Emise de un tanar cu pretentii, candidat la generatia de refacere a tarisoarei noastre, spusele au ramas acolo , de unde au plecat, intr-o minte de paie inchisa intr-un discurs uscat si teapan.
Fara a aduce vreun elogiu contemporaneitatii, prefer sa ma bucur de libertatea de a cauta, a alege si a incerca si ma simt mult mai bine intr-o lume nedefinita, decat intr-un bloc de gheata pe o mare fara fund.