Reversul Tiganiadei

Si incredibil , si adevarat.

" Musa ce lui Omar odinioara
Cantasi Vatrahomiomahia
Canta si mie, fii bunisoara,
Toate cate facu tigania, …"
( Ion Budai-Deleanu, Tiganiada, Cantecu I)

A murit saraca si mult chinuita muza a lui Budai – Deleanu , s-au dus si cei din urma nepotei ai lui Corcodel si Parpangel, Cucavel si Goleman, nesatui jinduitori dupa timpul si obiceiurile lui Jundadel ca romanii dupa vremea interbelica si n-a mai ramas din "alba tiganie" decat o biata acuarela sub un penson sfrijit, pentru ca nici macar tiganii nu mai sunt cum erau odata.

Si incredibil, si adevarat, aflam de la stiri ca dincolo de suflul urban si de iluzia civilizatiei, adica la o periferie din Bucuresti, se organizeaza lupte ( cam mult spus!) intre copii care de-abia au invatat sa mearga.
Parintii, fantezisti extremi si practicanti feroce ai picaturilor de ceara, isi asmut odraslele intr-un joc absurd, imbecil si dezarmant . Din gesturile maurilor initiatori de senzatii tari nu se vede decat indarjirea stupida drapata in pantaloni de piersica soioasa, in camasi descheiate pana la buric si in parul lucios incremenit tamp pe-o parte.
Ca sa nu fie mai prejos, reprezentantele sexului frumos , Zaraze despletite si avortate, masinarii stricate de facut copii, nu stiu sa afiseze in fata camerelor de luat vederi decat o gura ca o taietura pe fata, un hău captusit cu carii. Este inutila incercarea de a obtine din partea stirpei de corturari o explicatie la cele intamplate asa cum inutil este sa ne imaginam o tara a tiganilor sau , dupa cum insusi scriitorul mai sus citat spune, o "tiganime la rand pusa".

Solutia finala in cazul de fata ar consta intr-o reformulare a Drepturilor Copilului si anume invatarea inca din fasa a tacticilor de lupta in scopul recunoasterii identitatii, inlocuirea povestilor cu filme in care cei mici sa se acomodeze mai usor cu ceea ce tine de breasla gladiatorilor si substituirea biberoanelor si a jucariilor cu buzdugane, cosoare, furci, baroase si ciocane.