Maria Tanase si Sf. Valentin

Nu pot sa trec peste sentimentele puternice care ma incearca in aceasta mareata zi de 14 februarie; inima imi bate puternic de emotia festinului purpuriu din jur care se aduna din nametii de pernute dantelate in forma de inimi si de ursuletii ghebosi proaspat iesiti din hibernare. Toate acestea isi gasesc armonios culcusul in sacosele marcate obsesiv cu cele trei cuvinte magice care au cucerit mapamondul mai repede decat a construit Stefan cel Mare Cetatea Neamtului. Cei mai sensibili isi implinesc intentiile cumparand cate un trandafir sugrumat de carcei de beteala, scos la mezat, pe ultima suta de metri inainte de marea ofilire. Merg mai departe si-mi simt pleoapele-mi dansand hipnotizate de felicitarile aurite, argintate, inflorate, ingramadite si expuse la vanzare ca niste colonii de lilieci in captivitate. Un moment de neatentie in " bazarul asta sentimental" si risc sa ma stropesc din cap pana-n picioare cu zapada descompusa, innegrita de mizeria adunata din toate cotloanele capitalei ca un prinos adus indragostitilor de pe 14 februarie. Gasesc iesirea intr-un pasaj; imi scurteaza drumul si imi ofera peisaje de neuitat: peretii stau sa se darame, miroase greu a tutun ieftin si a tuica obosita facuta prin subsoluri de bloc. Oamenii, majoritatea ginerei intre 20 si 30 de ani,
stau ingramaditi la mese si fac schimburi de ranjete. Ciudat,cu toate ca ar fi locul ideal, nu se aude nici o manea,ci cu totul altceva, Maria Tanase. Un cersetor imi taie calea deodata si-mi tipa in urechi: "Auziti ce frumos canta? E de sf. Valentin!". Am senzatia ca o vad pe Britney Spears cantand in costum popular romanesc.