Bombo a dat bomba

Ce minuni a mai făcut mătuşa mea, Tamara

Din Wonderland direct la porţile Balcanilor, tărâmul unde se fabrică gogoşi pe bandă rulantă, iată vine misterioasă şi cu limbă de moarte, mătuşa Tamara. Ea-şi scoate obosită un trabuc şi, trecându-şi mâna prin păru-i mătăsos, decide că a sosit clipa sfânt-a răzbunării şi că e cazul să îmbogăţească imaginarul colectiv al românilor cu încă un mit. Alege astfel din colecţia de poze din portofel pe Dănuţa, nepoţica cu părul de aur, şi face un troc cinstit: o casă în schimbul nemuririi.

Codul lu' TaMara

« Mătuşa Tamara » nu poate exista decât la noi, aici unde îs codrii verzi şi dealurile înflorite, unde poveştile curg mai vârtos decât Ozana în Amintiri din copilărie şi mai pintenaş decât Oltul în romanul lui Geo Bogza, pentru că toate pleacă de la acelaşi principiu: cu cât sunt mai gogonate, mai umflate şi mai parfumate cu atât sunt mai delicioase. Ne-am învăţat să ne hrănim cu doine, ghicitori, eresuri aşa cum ne-am învăţat să citim ziarul de dimineaţă sau să ne verificăm mailu’ imediat ce deschidem computeru’. Ne plac poveştile pe tavă şi nu mai contează cine ni le serveşte. Le înghiţim mai ales dacă sunt asortate, marinate, colorate, ca în filmuleţul idilo-tembel cu care familia Năstase poza în rolul de clan infailibil şi cu zâmbetul prostat pe feţe,sub ochii publicului-telespectator cald, umed şi gata de încă o urnă de sacrificii, în contextul ultimei campanii electorale.

Ne-am lăsat afectuos prinşi în plasa mitului în devenire a mătuşii Tamara, în zgomotoasa şi legendara răpire a ziariştilor sau, mai parşiv, în varianta de manea a imnului nostru, pentru că cineva, undeva ne urăşte îndeajuns pentru a miza pe eşecul acestei naţiuni sau dacă nu, pentru a ne sugera, cât mai diplomat cu putinţă, « nu uita, ţara te vrea prost ! ».

Dedic acest articol Elenei din Troia şi redacţiei curatmurdar cu ocazia acestui numar special!