Senzatia digului

Exhibitii estivale

Nu stiu cum inteleg altii marea, dar eu cand ma gandesc la ea, nu vad decat un colt de nisip, undeva cat mai departe de lume, balaceala la nesfarsit si plaja cat incape. Desigur, pura imaginatie, deoarece pe litoralul romanesc nu s-a nascut inca locul din vis; oamenii invadeza ca soparlele tot ce respira sare, alge si scoici, locurile retrase fiind din ce in ce mai greu de gasit.

Pe langa aglomeratia pestrita, care iti da senzatia unei "manele vizuale", esti obligat sa suporti curiozitati de natura diversa, pentru ca oamenii, o data ajunsi la mare, incearca "emotii" , "preocupari" si " senzatii" dintre cele mai iesite din comun, impulsionati probabil de iluzia exotismului balcanic.

Un caz elocvent in acest sens il reprezinta doamna din imaginile urmatoare; nu mai este nevoie de un comentariu sau de o descriere, cuvintele acesteia fiind suficiente in conturarea unei adanci filozofii de viata, batuta de soarele necrutator si calita de apa sarata.

"Ma intreb oare ce insemneaza doamna, asa, metaforic..."

"-Auzi tu...oglinda aia a ta subtiaza?Ca eu am slabit de cand am venit la mare!"
"-Nu draga, asa arati tu, foarte bine!Daca nu colaborezi cu gimnastica, degeaba te dai cu creme!"

"Noi suntem cele mai tinere de pe plaja!"