miercuri, august 10, 2005

Figuri celebre

Greuceanu si merele lui


Spre deosebire de Big Brother Traian Basescu, Tariceanu Greuceanu e o prezenta placuta si-atat. Se tine drept, isi articuleaza frumos cuvintele, isi moduleaza mecanic buzele si uneori mai trage un zambet in coltul gurii spre oftica barbatilor singuri si a femeilor maritate. Bine lucrat, timbrul vocii da uneori senzatia de hotarare si de asumare a unei responsabilitati, insa tot intr-un inteles estetic care se combina cu intreaga lui atitudine generatoare de seriozitate. De-aici si explicatia etimologica a numelui: Greuceanu, adica "o persoana infipta la greu in probleme de natura social-politica". Functia de prim-ministru si numele sau sunt doua lucruri total diferite, asa cum prezenta lui alaturi de presedinte este una discrepanta din toate punctele de vedere, plecand de la deosebirile de ordin vestimentar, pana la cele de vointa si decizii (observatie aproximativ valabila si in cazul altor cupluri de aceeasi natura din istoria politica a Romaniei).

Prima greseala a fost aureolata de contextul inundatiilor. Napastuiti de 1000 de ori, o data de ploaie si de 999 de ori de toate canalele de televiziune care au dus o adevarata propaganda de inaltare inspre tragic, de absolutizare a dramelor in care cei in cauza au intrat fara voia lor, multimile nu aveau nevoie decat de filosofia retorica "Da' ce, vreti sa va fac hoteluri?" a domnului prim-ministru. De-aici au inceput merele de aur sa prinda miros. A doua greseala a fost "gandita" a la Iliescu, in povestea gratierii singuraticului poet al huilei, Miron Cozma; Tariceanu Greuceanu si-a facut publica demisia si a renuntat la idee la fel de public. Indecis, slab, frivol, dar la fel de elegant ca in prima zi de guvernare.

C.T.Popescu a initiat candva un exercitiu foarte sugestiv relativ la cazul Iliescu. A propus telespectatorului sa si-l imagineze pe fostul presedinte cu fata acoperita, mai putin ochii, pentru a-i prinde mai bine esenta firii, sarea si piperul resorturilor interioare, nostalgia batrancioasa si maladiva dupa scaunul Cotrocenilor. Am aplicat exercitiul asta imaginar mai multor politicieni si dupa cateva socuri de stanga, centru, dreapta, m-am oprit, bineinteles, la personajul in discutie.Nimic, in afara de o raceala de marmura, o privire mata si dreapta.

Intr-o imparatie binecuvantata, "strategic situata" si consecvent obladuita de Dumnezeu, probabil in ragazele lui de publicitate sau de reprize vis-veghe, Tariceanu Greuceanu are o singura vina, aceea de a fi prea "bun", iar Big Brother Traian Basescu una si mai mare, aceea de a fi prea singur.