Jos palaria...mov!
Nedoritele mailuri colective
Cine nu isi aminteste de biletelele alea cu texte lacrimogene pe care le gaseam in cutia postala cand eram copii si pe care trebuia sa le multiplici de nu mai stiu cate ori pentru a-ti merge bine sau pentru a ti se indeplini nu stiu ce dorinta obscura…Dupa cate imi amintesc, se profita in textele respective de un limbaj religios astfel incat trebuia cel putin de frica ( copil fiind) sa duci la capat ceea ce ti se cerea acolo. Si ne adunam toti din bloc si umpleam astfel biroul cu zeci de ochiuri de hartie taiate la centimetru,imaginandu-ne intr-o insiruire fara numar ca nazuintele noastre cele mai infantile si mai nastrusnice in acelasi timp, vor fi implinite.
Putin mai conteaza daca s-a schimbat si ce anume s-a schimbat de atunci , ideea e ca regasesc aceleasi lucruri si acum, sub o forma mai moderna chipurile, adica prin mail. Este vorba de mesajele colective, depersonaliza(nt)e, mesajele gloata, trimise ca sa fie trimise si ca sa faca numarul, mesaje in spirit Panurge.
Atunci cand vad la destinatari si alte adrese in afara de a mea, sterg aproape instinctual sau trec pur si simplu mai departe. De data asta ceva mi-a atras atentia, numele din incurajatorul inceput ( Emma Bombeck …oare cine o fi ?) care m-a dus cu vreo 2 ani in urma reamintindu-mi faptul ca l-am mai primit o data insa cu un titlu diferit , si anume "Sa purtam palariile mov!"
( infiorator, sinistru, movul m-a dus dintotdeauna cu gandul la toca unei femei moarte de cancer!). Am luat textul si-am tras o ocheada. N-am avut rabdarea " sa patrund inceputul", pentru ca nu pot sa pun sub semnul lui "daca" ceea ce este; am ajuns la sfarsit si iarasi m-am enervat, serbet stins intr-un pahar cu apa si cu zahar, nu cunosc nici o " femeie fenomenala", cum as putea sa spun cuiva "Sunteti o femeie fenomenala!"? Si-apoi graficul ala de ani ca o ipoteza la ora de geometrie, ca o inaintare fortata in varsta, ca o imbatranire prematura amortita in repetarea verbului " a se privi", ca si cand asta ar fi singura indeletnicire feminina. Totul ca un pomelnic jalnic pus pe un catafalc.
Pentru o mai buna intelegere, ofer spre citire "nedoritul mail colectiv", dupa cum urmeaza:
Daca mi-as putea trai din nou viata
Daca mi-as putea trai din nou viata ...
de Emma Bombeck
(scrisa dupa ce a aflat ca se stinge de
cancer)
M-as fi culcat sa ma odihnesc atunci cind ma
simteam rau, in loc sa pretind ca pamintul se va opri
daca eu nu voi fi la serviciu pentru o zi.
As fi ars luminarea roz sculptata ca un trandafir
in loc sa o las sa se topeasca in camara
As fi vorbit mai putin si as fi ascultat mai mult
As fi invitat prieteni la masa chiar daca e o
pata pe covor si canapeaua trebuie stearsa.
As fi mincat pop-corn in camera "buna" si nu mi-as
mai fi facut atitea griji din cauza prafului cind
cineva vroia sa aprinda focul in semineu
Mi-as fi facut timp sa-l ascult pe bunicul
povestind din tineretile lui
N-as fi insistat niciodata sa mergem cu geamurile
masinii inchise intr-o zi frumoasa de vara doar pentru
ca parul meu a fost proaspat coafat si fixat
As fi stat intinsa pe pajiste cu capul pe iarba
As fi plins si ris mai putin privind televizorul
si mai mult privind viata
Dar, cel mai mult, sa am o a doua sansa la viata,
as pretui fiecare moment, l-as privi cu
adevarat...l-as trai...
Nu m-as mai agita atit de mult pentru lucruri
meschine si marunte.
Nu va faceti griji din cauza celor care nu va
simpatizeaza, sau mai mult, n-ar trebui sa va
intereseze cine ce face In schimb, sa pretuim
prietenii pe care ii avem si oamenii care ne iubesc
Sa ne gindim la lucrurile cu care Dumnezeu ne-a
binecuvintat.
Si la ceea ce facem in fiecare zi sa ne
imbunatatim mintea,trupul, sufletul, emotiile.
LA 3 ani: Se priveste si se vede regina.
LA 8 ani: Se priveste si se vede Cenusareasa
La 15 ani: Se priveste si vede Sora cea Urita
(Mama, nu pot merge la scoala aratind in halul asta!!)
LA 20 de ani: Se priveste si se vede"! prea grasa /
prea slaba, prea inalta / prea scunda, prea cu parul
lins / prea creata"- dar decide sa iasa oricum
La 30 de ani: : Se priveste si vede"prea grasa /
prea slaba, prea inalta / prea scunda, prea cu parul
lins / prea creata"- dar decide ca nu are timp sa se
aranjeze, asa ca iese oricum
La 40 de ani: Se priveste si vede "curata" si
iese oricum.
LA 50 de ani: Se priveste si vede"Sunt eu" si
merge oriunde isi doreste
La 60 de ani: Se priveste si isi reaminteste de
toti oamenii care nu se mai pot privi in oglinda. Iese
si cucereste lumea.
LA 70 de ani: Se priveste si vede intelepciune,
risete si abilitate, iese si se bucura de viata,
LA 80 de ani: Nu mai pierde vremea sa se
priveasca. Isi pune palaria violet si iese sa se
bucure de lume.
Poate ar trebui, toate, sa ne insfacam mai
devreme palaria violet!
Trimiteti acest mesaj la 5 femei fenomenale
astazi, la sarbatorirea lunii femeilor frumoase. Daca il trimiteti, se va
intimpla ceva bun: aprecierea fata
de sine a unei alte femei va inflori!
Atat.
Cine nu isi aminteste de biletelele alea cu texte lacrimogene pe care le gaseam in cutia postala cand eram copii si pe care trebuia sa le multiplici de nu mai stiu cate ori pentru a-ti merge bine sau pentru a ti se indeplini nu stiu ce dorinta obscura…Dupa cate imi amintesc, se profita in textele respective de un limbaj religios astfel incat trebuia cel putin de frica ( copil fiind) sa duci la capat ceea ce ti se cerea acolo. Si ne adunam toti din bloc si umpleam astfel biroul cu zeci de ochiuri de hartie taiate la centimetru,imaginandu-ne intr-o insiruire fara numar ca nazuintele noastre cele mai infantile si mai nastrusnice in acelasi timp, vor fi implinite.
Putin mai conteaza daca s-a schimbat si ce anume s-a schimbat de atunci , ideea e ca regasesc aceleasi lucruri si acum, sub o forma mai moderna chipurile, adica prin mail. Este vorba de mesajele colective, depersonaliza(nt)e, mesajele gloata, trimise ca sa fie trimise si ca sa faca numarul, mesaje in spirit Panurge.
Atunci cand vad la destinatari si alte adrese in afara de a mea, sterg aproape instinctual sau trec pur si simplu mai departe. De data asta ceva mi-a atras atentia, numele din incurajatorul inceput ( Emma Bombeck …oare cine o fi ?) care m-a dus cu vreo 2 ani in urma reamintindu-mi faptul ca l-am mai primit o data insa cu un titlu diferit , si anume "Sa purtam palariile mov!"
( infiorator, sinistru, movul m-a dus dintotdeauna cu gandul la toca unei femei moarte de cancer!). Am luat textul si-am tras o ocheada. N-am avut rabdarea " sa patrund inceputul", pentru ca nu pot sa pun sub semnul lui "daca" ceea ce este; am ajuns la sfarsit si iarasi m-am enervat, serbet stins intr-un pahar cu apa si cu zahar, nu cunosc nici o " femeie fenomenala", cum as putea sa spun cuiva "Sunteti o femeie fenomenala!"? Si-apoi graficul ala de ani ca o ipoteza la ora de geometrie, ca o inaintare fortata in varsta, ca o imbatranire prematura amortita in repetarea verbului " a se privi", ca si cand asta ar fi singura indeletnicire feminina. Totul ca un pomelnic jalnic pus pe un catafalc.
Pentru o mai buna intelegere, ofer spre citire "nedoritul mail colectiv", dupa cum urmeaza:
Daca mi-as putea trai din nou viata
Daca mi-as putea trai din nou viata ...
de Emma Bombeck
(scrisa dupa ce a aflat ca se stinge de
cancer)
M-as fi culcat sa ma odihnesc atunci cind ma
simteam rau, in loc sa pretind ca pamintul se va opri
daca eu nu voi fi la serviciu pentru o zi.
As fi ars luminarea roz sculptata ca un trandafir
in loc sa o las sa se topeasca in camara
As fi vorbit mai putin si as fi ascultat mai mult
As fi invitat prieteni la masa chiar daca e o
pata pe covor si canapeaua trebuie stearsa.
As fi mincat pop-corn in camera "buna" si nu mi-as
mai fi facut atitea griji din cauza prafului cind
cineva vroia sa aprinda focul in semineu
Mi-as fi facut timp sa-l ascult pe bunicul
povestind din tineretile lui
N-as fi insistat niciodata sa mergem cu geamurile
masinii inchise intr-o zi frumoasa de vara doar pentru
ca parul meu a fost proaspat coafat si fixat
As fi stat intinsa pe pajiste cu capul pe iarba
As fi plins si ris mai putin privind televizorul
si mai mult privind viata
Dar, cel mai mult, sa am o a doua sansa la viata,
as pretui fiecare moment, l-as privi cu
adevarat...l-as trai...
Nu m-as mai agita atit de mult pentru lucruri
meschine si marunte.
Nu va faceti griji din cauza celor care nu va
simpatizeaza, sau mai mult, n-ar trebui sa va
intereseze cine ce face In schimb, sa pretuim
prietenii pe care ii avem si oamenii care ne iubesc
Sa ne gindim la lucrurile cu care Dumnezeu ne-a
binecuvintat.
Si la ceea ce facem in fiecare zi sa ne
imbunatatim mintea,trupul, sufletul, emotiile.
LA 3 ani: Se priveste si se vede regina.
LA 8 ani: Se priveste si se vede Cenusareasa
La 15 ani: Se priveste si vede Sora cea Urita
(Mama, nu pot merge la scoala aratind in halul asta!!)
LA 20 de ani: Se priveste si se vede"! prea grasa /
prea slaba, prea inalta / prea scunda, prea cu parul
lins / prea creata"- dar decide sa iasa oricum
La 30 de ani: : Se priveste si vede"prea grasa /
prea slaba, prea inalta / prea scunda, prea cu parul
lins / prea creata"- dar decide ca nu are timp sa se
aranjeze, asa ca iese oricum
La 40 de ani: Se priveste si vede "curata" si
iese oricum.
LA 50 de ani: Se priveste si vede"Sunt eu" si
merge oriunde isi doreste
La 60 de ani: Se priveste si isi reaminteste de
toti oamenii care nu se mai pot privi in oglinda. Iese
si cucereste lumea.
LA 70 de ani: Se priveste si vede intelepciune,
risete si abilitate, iese si se bucura de viata,
LA 80 de ani: Nu mai pierde vremea sa se
priveasca. Isi pune palaria violet si iese sa se
bucure de lume.
Poate ar trebui, toate, sa ne insfacam mai
devreme palaria violet!
Trimiteti acest mesaj la 5 femei fenomenale
astazi, la sarbatorirea lunii femeilor frumoase. Daca il trimiteti, se va
intimpla ceva bun: aprecierea fata
de sine a unei alte femei va inflori!
Atat.
0 Comments:
Trimiteți un comentariu
<< Home